Dorul...

Dorul ...

Cand intru-n casa,

imi patrunzi in gand.

Cand aerul miros,

te simt si plang.

Si-atunci in mintea mea revine

Imaginea ta in suflet la mine...

Afara este o zi posomorata de toamna...soarele a parasit pamantul cautand locuri mai vesele. Ridic privirea spre cer, caut o alinare...astept o picatura care sa-mi patrunda in suflet si sa alunge tot ce e acolo; dar primesc in schimb sarutarile cerului.

Adun picaturile in palma mea si imi amintesc de raceala din suflet...oare soarele iubirii din inima mea a ramas la tine?! sau pur si simplu a apus pt totdeauna!?!

Dacă aș putea să vin la tine printr-un gând aș inchide ochii si printr-un oftat as respira adanc si m-as gandi la tine 

Redescoperire ...

Credeam cã ceea ce trăiesc era ceea ce îmi trebuia

pentru câ mi-era comod, mi-era bine. Nu mă durea.

Aveam ce părere voiam să am despre mine. Timp de zece

ani, micile mele căderi au fost atât de mici, că nici nu le

sesizam. Le vedeam importante și profunde pentru că nu

trăiam important și profund. Dorința mea nu avea cum

să fie activă într-un suflet închis, fricos, zgribulit. Rugăciunea

mea nu putea să iasă din cuvânt dacă sufletul meu

era încremenit. Sunt semne peste tot. Tot ceea ce ceri
 primești dacă ești pregătit să vezi. Niciodată nu îți dă Dumnezeu

mai mult decât poți să duci. Nu ar avea de ce. Tu

ai senzația că este prea mult pentru că nu-ți cunoști limita.

Ideea este să înveți ceva în urma unei zguduiri atât de

profunde. Dacă se revine la normal, e timp irosit. De asta

te ajută să îți forțezi limita, să cunoști în tine ceea ce nu

cunoști. Genul acesta de experiență-limită te ajuta să dai

jos din tine toate straturile de protecție, să fii gol, să te

privești așa cum ești, fãră să te mai aperi. Lupta adevărată

se naște în momentul în care te ai și începi să te păstrezi,

să nu te mai pierzi.

Ce ne spunem când nu ne vorbim

Vei ramane o amintire...

Daca vei pleca pentru altcineva vreodata,singurul lucru pe care as putea sa il fac este sa ma regasesc pe mine.Sa ma asigur ca indiferent de rezultatul pe care il alegi sa fiu puternica si sa am certitudinea ca nu as putea sa te iert daca vreodata te-ai intoarce.Desi oricum voi zambi ,voi zambi daca te voi vedea cu ea,imi voi aminti totul intr-o fractiune de secunda si nu am sa te urasc pentru ca o parte din mine intotdeauna iti va ramane ,poate nu in timpul si nu in viata ta ci in amintirea ta mereu. Imi voi aminti de tine in pozele cu noi, in acele serii cand voi iesi pe faleza singura, si in acele momente in care voi trece prin acele locuri unde am fost noi.Dar doar atat ...vei ramane o amintire.

Photo By Photo Page Fb

Omul isi decide viitorul, de fiecare data?

"Teatrul" e la moda....pe strada, in casa, pe chipuri si in interiorul tuturor.

Sufletul nu mai exista... unii oameni se rotesc in jurul banilor, altii in jurul cuvintelor....dar au inima seaca.

Odata cu trecerea anilor oamenii se schimba, par mereu mai grabiti, mai nervosi, mai tristi, ajung sa vada lumea in alb si negru. Rutina ii schimba, iar valurile vietii par sa spele tot ce tinea mai mult de sufletul si de fiinta lor, se invinuiesc ca ei sunt cei care au gresit cand si-au decis viitorul, dar de fapt poate nu au avut sansa de a alege. Oare nu viata le-a deschis o usa si ei presati de timp, de cei din jur au pasit spre ea?

Oare de ce oamenii tind sa isi complice falsa existenta printr-un sentiment numit invidie si rautate? Traiesc intr-un orasel amarat in care tot ce conteaza pentru oameni este o simpla aparenta.

Ma intreb: Omul isi decide viitorul, de fiecare data?

<script async src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({ google_ad_client: "ca-pub-5665979632761906", enable_page_level_ads: true }); </script>

Aripile noi ...

Era mai, noapte. Tocmai mă certasem cu el şi mergeam aiurea pe străzile pustii Aveam şaisprezece ani si jumatate. Era riscant atât pentru mine cât şi pentru cei din jur. Era beznă şi frig. Lacrimile începeau să se prelingă uşor pe faţă. Nu merita şi totuşi o făceam. Plângeam.Alor mei le spusesem ca merg la o colega a mea pe care  ei o stiau. Poate ar fi trebuit să am încredere în el şi să-i spun ceea ce sunt un copil zapacit ce nu stia ce inseamna acel sentiment. Nu m-ar fi crezut. Probabil s-ar fi panicat. M-am aşezat pe o bancă lângă un felinar stins. Dacă treceai pe lângă mine nu-mi puteai observa prezenţa. Aveam nevoie să fiu singură, eu cu gândurile şi regretele mele. Puteam simţi asta. Începea să mă gâdile ceva pe piele. Parcă două furnici mişunau pe spatele meu. Simţeam cum acestea creşteau puţin câte puţin. Creşteau din ce în ce mai mult şi nu aveau loc sub pielea mea. Forţau puternic să iasă. Am căzut de pe bancă şi am reuşit să mă întind pe iarbă. Am strâns în pumni câteva fire de iarbă şi am făcut tot posibilul să nu tip. Cineva m-ar fi putut auzi. Pielea se sfâşia. Am scos un ţipat înfundat. Pielea de pe spate se regenera, iar durerea dispărea treptat. Începeam să mă simt mai bine. Erau albe şi aveau aspectul unora de porumbel. Erau noile mele aripi. M-am ridicat şi am analizat schimbările. Am întins aripile şi am constatat că aveam controlul absolut asupra lor. Ochii m-i se schimbaseră. Puteam vedea foarte bine în întuneric, era ca şi ziua.
Era un nou început, o nouă etapă din viaţă mea. Mă simţeam ca un pui proaspăt ieşit din ou ce trebuie să înveţe să zboare. Nu era greu, era doar ciudat.

Un gand ...

Sunt oameni care-și jură dragoste pentru toată viața 

iar într-un moment de inconștiență, uită că a făcut un jurămant important. 

Uită că fericirea fiecăruia e numele celuilalt, 

 că până nu demult orele de tandrețe se împărțeau la doi și că nimic,

 dar absolut nimic nu va putea înlocui amintirile. 

 Sunt oameni care se iubesc extrem de mult și, într-o clipă, 

devin reci, clipa asta însemnând o viață de om. 

 Uită că aveau visuri comune și uită să mai asculte, deși fiecare ar avea atâtea de spus. 

 Ei vor respinge din plictiseală și se vor apropia din obișnuință. 

 Sunt oameni care doresc enorm pe cineva alături și lasă.

 Uită că ieri ea îl ruga să mai stea puțin și el îi promitea că va fi mereu acolo, alături. 

 Că tot ce a fost nu a fost o glumă și nici măcar o aventură. 

 Că prea mult au căutat și atât de greu au găsit. 

Ei vor ignora din amuzament și vor dori din pasiune. 

 Sunt oameni care iubesc și trădează. Așteptări. 

Ani buni de căutare. Dorințe neîmplinite.  De altfel toate comune. 

Uită că poți să mori de dor. 

Uită că poți să suferi de durere. 

 Uită că dragostea o trăiești și apoi lupți pentru ea.

 Că fericirea o simți și apoi faci orice să o menții.

Alegeri...

In viata ai alegeri simple de facut. 

Ori dezvolti obiceiuri,

 strategii si o disciplina pentru a progresa si a te autodepasi,

 ori inventezi povesti care sa justifice medicoritatea si banalitatea unei vieti lipsite de orice sens. 

Alegerea asta o faci zilnic.

 Chiar si in acest moment. Intoarce-ti capul, fa ce ai facut pana acum si vei avea exact ce ai avut pana acum. 

Pune mana pe o foaie, scrie-ti visurile, fa un plan de actiune pe pasi mici si usor de realizat

 ( chiar daca multi, constanti, zilnic) si pune-te pe treaba.

 Fiecare zi inclina balanta intr-o parte. Pe ce parte pentru tine?

(Pera Novacovici)

Ramai intotdeauna tanar

 Nu uita nici­o­dată că pie­lea se încreţeşte,

 părul încă­ru­nţeşte, iar zilele se trans­formă în ani…

 dar ce e mai impor­tant se con­servă; forţa şi deter­mi­na­rea ta nu au vâr­stă.

 Spi­ri­tul tău este cel care înde­păr­tează pân­zele de păi­an­jen.

 Din­colo de orice punct de sosire e unul de ple­care.

 Din­colo de orice reu­şită e o altă încer­care.

 Cât timp tră­ieşti, simte-te viu. Dacă ţi-e dor de ce făceai îna­inte, fă-o din nou.

 Nu te pierde prin­tre foto­gra­fii îngăl­be­nite de timp…

 mergi mai departe atunci când toţi se aşteaptă să renu­nţi.

 Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine.

 Fă ast­fel ca în loc de milă să impui res­pect.

Când nu mai poti să alergi, ia-o la trap. Când nu poţi nici asta, ia-o la pas.

 Când nu poţi să mergi, ia bas­to­nul. Însă nu te opri nici­o­dată.