Dorul...

Dorul ...

Cand intru-n casa,

imi patrunzi in gand.

Cand aerul miros,

te simt si plang.

Si-atunci in mintea mea revine

Imaginea ta in suflet la mine...

Afara este o zi posomorata de toamna...soarele a parasit pamantul cautand locuri mai vesele. Ridic privirea spre cer, caut o alinare...astept o picatura care sa-mi patrunda in suflet si sa alunge tot ce e acolo; dar primesc in schimb sarutarile cerului.

Adun picaturile in palma mea si imi amintesc de raceala din suflet...oare soarele iubirii din inima mea a ramas la tine?! sau pur si simplu a apus pt totdeauna!?!

Dacă aș putea să vin la tine printr-un gând aș inchide ochii si printr-un oftat as respira adanc si m-as gandi la tine 

Omul isi decide viitorul, de fiecare data?

"Teatrul" e la moda....pe strada, in casa, pe chipuri si in interiorul tuturor.

Sufletul nu mai exista... unii oameni se rotesc in jurul banilor, altii in jurul cuvintelor....dar au inima seaca.

Odata cu trecerea anilor oamenii se schimba, par mereu mai grabiti, mai nervosi, mai tristi, ajung sa vada lumea in alb si negru. Rutina ii schimba, iar valurile vietii par sa spele tot ce tinea mai mult de sufletul si de fiinta lor, se invinuiesc ca ei sunt cei care au gresit cand si-au decis viitorul, dar de fapt poate nu au avut sansa de a alege. Oare nu viata le-a deschis o usa si ei presati de timp, de cei din jur au pasit spre ea?

Oare de ce oamenii tind sa isi complice falsa existenta printr-un sentiment numit invidie si rautate? Traiesc intr-un orasel amarat in care tot ce conteaza pentru oameni este o simpla aparenta.

Ma intreb: Omul isi decide viitorul, de fiecare data?

<script async src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({ google_ad_client: "ca-pub-5665979632761906", enable_page_level_ads: true }); </script>

Aripile noi ...

Era mai, noapte. Tocmai mă certasem cu el şi mergeam aiurea pe străzile pustii Aveam şaisprezece ani si jumatate. Era riscant atât pentru mine cât şi pentru cei din jur. Era beznă şi frig. Lacrimile începeau să se prelingă uşor pe faţă. Nu merita şi totuşi o făceam. Plângeam.Alor mei le spusesem ca merg la o colega a mea pe care  ei o stiau. Poate ar fi trebuit să am încredere în el şi să-i spun ceea ce sunt un copil zapacit ce nu stia ce inseamna acel sentiment. Nu m-ar fi crezut. Probabil s-ar fi panicat. M-am aşezat pe o bancă lângă un felinar stins. Dacă treceai pe lângă mine nu-mi puteai observa prezenţa. Aveam nevoie să fiu singură, eu cu gândurile şi regretele mele. Puteam simţi asta. Începea să mă gâdile ceva pe piele. Parcă două furnici mişunau pe spatele meu. Simţeam cum acestea creşteau puţin câte puţin. Creşteau din ce în ce mai mult şi nu aveau loc sub pielea mea. Forţau puternic să iasă. Am căzut de pe bancă şi am reuşit să mă întind pe iarbă. Am strâns în pumni câteva fire de iarbă şi am făcut tot posibilul să nu tip. Cineva m-ar fi putut auzi. Pielea se sfâşia. Am scos un ţipat înfundat. Pielea de pe spate se regenera, iar durerea dispărea treptat. Începeam să mă simt mai bine. Erau albe şi aveau aspectul unora de porumbel. Erau noile mele aripi. M-am ridicat şi am analizat schimbările. Am întins aripile şi am constatat că aveam controlul absolut asupra lor. Ochii m-i se schimbaseră. Puteam vedea foarte bine în întuneric, era ca şi ziua.
Era un nou început, o nouă etapă din viaţă mea. Mă simţeam ca un pui proaspăt ieşit din ou ce trebuie să înveţe să zboare. Nu era greu, era doar ciudat.

Alegeri...

In viata ai alegeri simple de facut. 

Ori dezvolti obiceiuri,

 strategii si o disciplina pentru a progresa si a te autodepasi,

 ori inventezi povesti care sa justifice medicoritatea si banalitatea unei vieti lipsite de orice sens. 

Alegerea asta o faci zilnic.

 Chiar si in acest moment. Intoarce-ti capul, fa ce ai facut pana acum si vei avea exact ce ai avut pana acum. 

Pune mana pe o foaie, scrie-ti visurile, fa un plan de actiune pe pasi mici si usor de realizat

 ( chiar daca multi, constanti, zilnic) si pune-te pe treaba.

 Fiecare zi inclina balanta intr-o parte. Pe ce parte pentru tine?

(Pera Novacovici)

Ramai intotdeauna tanar

 Nu uita nici­o­dată că pie­lea se încreţeşte,

 părul încă­ru­nţeşte, iar zilele se trans­formă în ani…

 dar ce e mai impor­tant se con­servă; forţa şi deter­mi­na­rea ta nu au vâr­stă.

 Spi­ri­tul tău este cel care înde­păr­tează pân­zele de păi­an­jen.

 Din­colo de orice punct de sosire e unul de ple­care.

 Din­colo de orice reu­şită e o altă încer­care.

 Cât timp tră­ieşti, simte-te viu. Dacă ţi-e dor de ce făceai îna­inte, fă-o din nou.

 Nu te pierde prin­tre foto­gra­fii îngăl­be­nite de timp…

 mergi mai departe atunci când toţi se aşteaptă să renu­nţi.

 Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine.

 Fă ast­fel ca în loc de milă să impui res­pect.

Când nu mai poti să alergi, ia-o la trap. Când nu poţi nici asta, ia-o la pas.

 Când nu poţi să mergi, ia bas­to­nul. Însă nu te opri nici­o­dată.