Incep prin a comenta ceea ce a spus Leon Bloy despre oglinda si oglindire...
Léon Bloy despre oglinda si oglindire (apud Borges): „Totul este simbol, pâna si
durerea cea mai sfâsietoare. Suntem niste fiinte care dorm si striga în somn. Nu stim
daca lucrul care ne îndurereaza în momentul de fata nu este chiar principiul secret al
bucuriei nostre de mai târziu. Vedem acum, afirma Sfântul Apostol Pavel,per speculum
in aenigmate, ceea ce, cuvânt cu cânt, ar însemna «în enigma, prin mijlocirea unei
oglinzi» si nu vom vedea altfel pâna la sosirea Aceluia ce este cuprins de flacari si
trebuie sa ne învete toate lucrurile”. Tot Bloy: „Vedem toate lucrurile pe dos. Când
credem ca dam, primim, si asa mai departe. Atunci noi suntem în cer, iar Dumnezeu patimeste pe pamânt”. Si înca: „Bucuriile
acestei lumi ar fi chinurile iadului vazute pe dos, într-o oglinda
Pai sa ne gandim daca toate lucrurile care le facem ar fi bune,lumea cum ar fi?Daca nu am gresi macar o data de unde am invata?Poate ca majoritatea va spuneti ca invatam din cuvinte si din spusele celor dragi,dar nu e asa,pana nu ti se intampla macar un lucru care sa il regreti din suflet nu ai cum sa inveti.Orice om in lumea asta greseste chiar si cei care sunt filozofi.
Daca vrei sa fi fericit o clipa, razbuna-te... daca vrei sa fi fericit o viata, iarta... !
In definitiv, nu anii din viata sunt ce conteaza, ci viata din anii.
Indiferența găsește scuze,dragostea gaseste solutii
