Cand eram o copila mai mica,tatal meu nu ma lasa sa merg unde imi doream tot timpul era un om care pentru el insemnam foarte mult dar nu vedeam prea bine lucruriile atunci.Imi placea sa merg seara cu fetele dar aveam ore fixe cand sa vin acasa.
In centrul orasului in care locuiam exista o casa care eu o numeam bantuita.Cand treceam in fiecare seara cu pasii grabiti ma uitam uneori uimita de acel loc infricosator.Intr-o zi treceam cu o colega de-a mea care intotdeauna imi spunea ca fiecare lucru isi are intamplarea ei.I-am spus de acea casa pe langa care tocmai trecusem cu ea,ca e asa trecuta de timp si daca sta cineva acolo.Stiam ca ea trebuie sa stie pentru ca statea pe aceiasi strada.Colega mea mi-a raspuns cu un glas asa bland :
- Vrei sa iti arat ceva?
Eu eram asa de curioasa...si fara sa imi spuna ceva ma luase de mana si am mers la casa care era bantuita cum ii spuneam eu...Colega mea batuse la poarta aceea mare dar nu raspunse nimeni.Pe fereastra care era plina cu niste buruieni era o batranica care ne facea semn sa intram.Ne-a primit cu caldura in casa uitata de vreme si ne-a pus pe masa niste nuci si mere.Colega mea o saluta si ii spuse pe nume:
-Sarumana tanti Maria,ea este dorina nepoata lu tanti Silvia.
Eu curioasa de fel,o intreb pe batranica dar cu o anume tacere in glas:
-Copii dumneavoastra nu va ajuta sa luati aceste buruienii ca arata foarte urat cu ele?
Ea cu un zambet trist imi spusese ca ea nu are copii si ca varsta inaintata nu o mai lasa sa faca lucrurile cum si le-ar dori ea.A inceput sa imi povesteasca
- Am avut acest loc frumos si nu arata asa urat ca acum...timpul la facut sa arate asa.Bunica ta mai imi taia buruieniile .
- Ati cunoscut-o pe bunica mea?
- Da am cunoscut-o tu aveai doar 6 ani ...imi povestea adesea despre tine si tatal tau.Cand erai mica obisnuiai sa dormi cu tatal tau,el te spala noaptea si te iti dadea de mancare cand era mama ta la lucru.Imi spunea bunica ta ca tu i-ai dat putere sa mearga mai departe tatalui tau pentru ca a avut niste necazuri in viata pe care le-a trecut doar pentru a te ajuta sa paseste prin viata si sa fi puternica.
Eu uimita de ceea ce imi spune am continuat sa o ascult.
- Si eu am avut o fata,care acum ar fi avut 39 de ani,ii placea foarte mult sa petreaca cat mai mult timp departe de noi.Alegea mereu sa isi petreaca timpul cu colege,prieteni si scoala.Izolandu-se de mine am inceput sa plang zilnic pentru alegeriile ei.Dar am lasat-o sa isi petreaca timpul cum isi doreste ea.Intr-o noapte in parcul unde obisnuia-u ele sa se intalneasca erau niste nuci foarte inaltii.Afara ploara dar nu foarte tare ca sa le faca sa se intoarca acasa,iar o creanga mai mare s-a prabusit peste fata mea si inca o colega.De atunci si pana in aceasta zi regret un singur lucru...
-Ce lucru regretati?
-Ca am lasat-o sa se indeparteze de mine cand puteam sa o stapanesc dadandu-i sfaturiile mele
Mi-a dat un sfat pe care niciodata nu am sa il uit ...
-Invata sa pretuiesti pe cel pe care il iubesti.Chiar daca te mai enervezi in dragoste mai razi , mai plangi , mai te amagesti
Cu lacrimi in ochii si cu sufletul plin de bucurie in gandul meu era numai tata.
Eram hotarata sa il ascult si sa fiu cat mai aproape de el
De atunci si pana la aceasta varsta frumoasa pe care o am mi-am ascultat tatal pentru ca viata iti da doar o clipa,tu alegi ce sa faci cu ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu