In zilele cand nu erai cu mine,langa mine,te aflai mereu in sufletul meu.In noptile cand luna isi facea inceta aparitia pe cerul sclipitor al stelelor,asteptam ca tu sa-mi auzi chemarea plina de dor. Imi doream ca atunci cand ma sinteam atat de singura sa fi acolo cu mine si sa ma stangi in brate si sa ne uitam la cerul luminat care acoperea intunericul.
Ecoul sufletului meu il descriau cuvintele spuse cu voce tare iar linistea apasatoare din intuneric imi imbunatatea gandurile cu amintrile frumoase cu noi,dar dupa un timp linistea aducea cu ea durerea si dorul.In inima am pastrat totul iar durerea se accentua cu fiecare minut care trecea.Simteam ca niste furnici care imi manca fiecare parte din suflet dar durerea nu putea sa o ia.Din sclipirea ochiilor,lacrimile curgeau pe fata-mi plina de tristete si simteam cum durerea imi sfasie sufletul.Puneam capul pe perna si imi aminteam ca in fiecare seara ne sunam si sa ne spunem noapte buna si ca ne iubim.
Degetele mele ma dezamageau si nu puteam sa le controlez sa nu umble pe telefon.Suna dar nu puteam vorbi erau prea multe ganduri si telefonul il inchid nu pot fi puternica la auzul glasului tau.Nu am inteles niciodata ce inseamna durere pana in momentul in care nu am intalnit-o si am simtit-o.Atunci i-am spus inimii:Gata,nu crezi ca am suferit destul? Inima mea raspuns:Fara suferinta nu exista iubire.Iti dezvalui asta acum ca atunci cand te vei uita pe cer si nu voi fi langa tine sa stii ca ma gandesc la tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu